Bună la pat (4)

Am simţit cum a înghiţit brusc aerul în spatele meu.Aşteptam să-mi răspundă.Am deschis fiecare bumb lăsînd să-mi cadă paltonul de pe umeri.El l-a prins şi s-a întors spre mine.

-Ţi-a spus Amber?

-Da, iar ei i-a spus Jeniffer.

-Iarăşi curva ceea îţi amăreşte viaţa.

Am bufnit în rîs, pentru că e adevărat, nu e pentru prima oară cînd îţi bagă nasul ei în treaba noastră.

-Cred că îi lipseşte sexul cu tine, de asta şi mă enervează pe mine.

M-a sărutat şi am încetat brusc să mă gîndesc la cît e de enervantă Jeniffer.

-Dacă nu vrei să discuţi despre asta acum, e ok, Vincent.Chiar nu aveam de gînd să-ţi fac scenă de gelogie şi să mă comport ca o femeie dezamăgită.

L-am tras spre mine, apucînd puternic în palmă marginile cămeşii.

-Vincent, tu niciodată nu m-ai dezamăgit, ok?

-Ok.

-Dar totuşi nu vrei să discuţi despre asta acum,da?

Mi-a făcut semn din cap şi am citit în ochii lui că îi este cu adevărat greu.L-am îmbrăţişat şi am simţit cum mă i-a frigul pe la spate.

-Ai conectat căldura?

-Sigur, e doar iarna afară, Alex.

-Mie aşa frig.

-Nu e de bine, mîine poţi să-ţi iai adio de la muncă.Ai să stai în pat.M-a privit dulce dar în acelaşi timp dur.

-Dezbracăte şi bagă-te în duş.Eu pun ceainicul şi îşi aduc ceaiul în pat.Hai fuguţa!

M-a lovit uşor la fund şi mă sărutat.

Eu de fapt, azi convinsă m-am pornit de la editură acasă, sigură că voi ajunge în apartamentul meu, îmi voi face un ceai, mă voi tăvăli prin pat în timp ce voi finisa de citit romanul lui Weiner apoi voi dormi dea lungul patului prin cearşafuri pînă nu mă va trezi alarma.

Ştiu că Amber a rămas cu senzaţia că sunt rănită după ce mi-a spus şi mai presus de tot credea că Vincent e tot ce mi-am dorit nespus de mult de la un bărbat, dar ea nu ştia nici 50 de procente din relaţia mea cu el.E ca şi cum, eu cu el ne iubeam dar o făceam ascuns sau doar dădeam intenţia a unei relaţii complete.Eu nu am putut să mă leg de el, îmi era ruşine să cer mai mult şi el la rîndul său uneori îmi ceda în sentimente, mă alimenta cu cîte un pahar de aer proaspăt, totuşi chiar dacă noi nu am pus o emblemă în jurul gîtului nostru cu inscripţia : „Da, noi ne iubim, avem de gînd să facem o nuntă şi 3 copii.”

Noi zîmbeam la cei care ne priveau cînd cinam în oraş, ne sărutam pe la vrio petrecere din cadrul companiei dar niciodată nu am spus lumii. Toţi doar într-o zi ne-au văzut împreună, au presupus că suntem împreună, şi da, noi chiar suntem împreună. Chiar şi Amber niciodată nu mi-a pus grandioasa întrebare : Sunteţi împreună oficial, adică împreună – împreună? şi nici răspunsul nu a urmat, eventual.