e a doua zi cînd capul meu explodează de la atîtea sfaturi, şi sunt bune, toate, dar sufletul ăsta prost e încăpăţinat idiotul. mi-am jignit sufletul de 3 ori în contextul unei fraze. ce patetic.
eu nu pot iubi cu inima, eu iubesc cu memoria, cu ochi, cu zîmbetul, cu tot trupul şi doar cu un organ care pompează sînge, nu.
şi plîng cînd văd pe alţii cum suferă din dragoste şi doar de mine nu îmi este jale. ce patetică sunt.
cît de durere, nu vorbesc de ea, noi pierdem oameni cînd deja nu-i mai putem simţi deloc prezenţa lor în lume, adică cînd deja au murit. în rest cei care pleacă, nu ne-au aparţinut niciodată. dacă se întorc e bine; dacă îi primim, eşti proastă.
nu ţi-am cerut explicaţii niciodată, pentru că încercam să le aud de la toţi ceilalţi din jur. ei au făcut tot posibilul pentru mine, doar tu nu.
eu pur şi simplu, nu pot respira cu chestia asta în mine şi peste tot.
una îmi pompează sîngele, altul mă face să mă simt patetică, iar ceilalţi – îmi vor doar binele, fără tine.
iar eu, ce eu?; eu doar încerc să găsesc pastile pentru durerea asta cînd respir.
the girl from yesterday. 