-Stai bine?
-Ce?
-Aşează-te, crede-mă o să ajute!
Respiram greu, pentru că auzeam un iz de seriozitate în receptor, iar Amber, prietena mea din copilărie, îmi tăia cece-ul din gură.
-Te-ai aşezat, Alex?
-Da, ce s-a îmtîmplat?Dar te previn, dacă iar e vorba despre pupăza ceea a ta de fostă soacră, mai bine închide acum!Chiar nu am chef, plus că am să public un text şi să-l corectez.
-Alex, închideţi gura şi ascultă-mă!
Atunci am înţeles după tonul vocii, că e nevoie de maximă atenţie.
-Ai vorbit azi cu Vincent?
-Nu, a dispărut din apartament spre dimineaţă.
-Nu te-a sunat deloc azi?
-Amber, mă sperii.
Mereu întinde coarda cînd e vorba de ceva serios.
-Spune, odată!
-M-a sunat scorpia ceea de Jeniffer, cea care e într-un departament cu Vincent.
-Şi?!
-M-a întrebat despre tine, şi dacă pleci cu Vincent!
-Să plec?Stai puţin, Vincent pleacă undeva?
-Alex, Vincent a acceptat postul de director la filiala din Paris!
-Poftim?!
-Din cîte observ, nu aţi vorbit despre asta!
Am simţit cum corpul meu a fost silit de impuls şi m-am ridicat în picioare.Încercam să caut cu privirea ceva prin birou, chiar şi fotografia cu el, căzuse.
-Alex, respiră!Just breath, ok?Poate vrea să-ţi spună diseară.Am crezut că aţi discutat despre chestia asta!
-Amber, eu nu ştiam nimic!Habar nu aveam că i-a fost propus postul din Paris!
Brusc, ţintesc cu ochii uşa biroului care se deschide şi invită silueta perfectă a Donnei, şefa mea, care întotdeauna îmi tot aduce manuscrise pe care trebuie să le răsfoiesc şi să-i spun, dacă merge la tipar sau nu.
-Ţine, sunt pentru tine!Mi le-a adus Kent, a spus că sunt bune, vezi şi tu.
M-a privit fugitiv, apoi m-a întrebat :
-Alex, te simţi bine?Eşti palidă.
-Amber, te sun eu. Nu am aşteptat să-mi răspundă, doar am închis şi am aruncat mobilul pe birou.
Donna s-a apropiat, am împreunat privirea şi am stat aşa cîteva clipe.
-Eşti bine?
-Cred că da. Am privit teancul de foi capsate din mîinele ei şi i le-am tras spre mine.
-Am să am grijă să fie toate pe biroul tău chiar azi.
-Alex, eşti sigură că eşti bine?
-Donna, eu am nevoie de asta acum, ok?Ţi le las pe birou pînă diseară.
Din uşa m-a privit cu milă, iar eu tot ce observaserăm la ea, erau pantofii nude şi rochia roşie de pe ea.Stătea perfect, ceea ce nu pot spune despre mine: sîni prea mari, fund mic, picioare scurte, ici colo burtică şi tot felul de colăcei, bine că pielea îmi era fină şi fără probleme.Eu mereu căutam să ascund totul, chiar şi decolteul.Eram în siguranţă aşa.
Aveam de gînd să fiu azi un bun editor, şi să fac tot ce-mi stă în puteri pentru manuscrisele astea.Vincent a fost înlocuit lacom cu concentrarea pe muncă.Aveam nevoie să uit, că trebuie să aflu despre Paris de la Amber, mai ales, de la curva aia de Jeniffer.
Fotografia lui Amber apăruse pe ecranul telefonul.
-Amber, sunt la muncă, nu am timp.Mă simt bine şi nu vreau să discut acum despre asta.
-Ai grijă de tine!Ştii unde mă găseşti dacă vrei să vorbim.
A închis, fără să recunoască că pleaopele mele abia dacă reţineau lacrimile.Plus mă întrebam singură pe sine, pe cine plîng eu?Mă sperie gîndul că Vincent pleacă sau că nu-mi va cere să merg cu el?Şi ,de fapt, eu vreau să plec?Eu vreau să plec?
the girl from yesterday. 