a thousand thoughts · about disease and feelings · My people

prima întîlnire (la fel ca şi ultima)

momentul ăla cînd vii acasă tîrziu, pe jos, din sectorul vecin, cînd ţii pasul grăbit pentru că e întuneric şi ai discutat despre maniacii şi ucigaşi în serie. cînd ai servit bere brună, gustoasă şi nici măcar nu ai ameţit. atunci cînd în calea ta iese un pisoi, mic, meau’nînd şi îl iei în braţe şi îi vorbeşti de parcă te-ar înţelege, cînd ştii că nu ai cu ce să-i bucuri stomacul cu nimic şi nici nu îl poţi lua cu tine acasă. cînd ţii milă de el cînd vezi cum ţine pasul după tine, şi încerci să-l faci să i-a o altă cale pentru că trebuie să treci strada şi îţi este teamă să nu-l strivească vrio maşină. cînd priveşti în urma ta şi vezi cum un suflet mic, rămîne dezorientat şi singur, acolo, fără nimeni. cînd nu te gîndeşti la el, şi priveşti la silueta unui bărbat aflat la vrio 20 metri de tine şi cu fiecare pas îţi dai seama. atunci îţi dai seama că este el, şi nu ştii ce să-i spui, să fii supărată sau să creşti mare. cînd înţelegi că te apropii şi vrei să-l îmbrăţişezi dar nu ai nici un motiv. atunci cînd îţi dai seama că tremuri, pentru că vrei să-l priveşti şi să-i auzi vocea, să-i simţi parfumul, să-i spui că ţi-a fost dor, şi chiar dacă i-ai şters numărul din cartea de telefon, îl ai bine tipărit în memorie şi plus, că este scris într-un cărneţel de note. cînd îl priveşti, asculţi dar tu nu auzi nimic, îi urmăreşti buzele şi te întrebi ce mai fac ele. atunci cînd îţi dai seamă că el te-a uitat, şi nici nu contează că şi tu l-ai uitat, dar ţi-ai dat seama de prezenţa lui pe aici colo, de vrio două săptămîni. cînd înţelegi că e gata, el nu mai e, şi nu ştii dacă undeva în lăuntru lui a rămas ceva din el, din ăla care îţi striga în urma ta, un te iubesc ruşinat, copilăros şi neserios. atunci vezi că chestiile astea şi prietenii lui l-au ucis, şi apare o urmă amară de vină că nu ai fi putut trece atunci peste asta şi să lupţi pentru el. cînd ştii că el poate fi salvat, şi încerci să-l iai de mînă, iar el de parcă dispare, se evaporă.

cînd ştii că eşti disperată şi faci alegeri nepotrivite la momente nepotrivite. atunci te rogi şi pur şi simplu, el îţi spune că te va suna şi ştii că nu o s-o facă dar ‘speri’. cînd mai crezi în el, ăla de atunci, dar el nu mai există. şi tu nu îl iubeşti, eşti doar speriată şi disperată.

Advertisements

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s