Nu e greu

Nu e greu.Să simţi sentimentul ăsta de lipsă, care îţi infectează gîndurile dar mulţumeşti că eşti aici şi acum, că totul poate că nu e atît de simplu dar e aşa cum e, la urma urmei.Nu e greu să priveşti în urmă şi să vezi toate acele lucruri pe care le-ai avut dar te mulţumeşti cu ceea ce ai acum, şi laşi totul aşa cum e.Nu e greu.

Nu e greu să gîndeşti că totul nu mai poate fi atît de rău.Că ai schimbat viaţa cuiva, chiar dacă el nu ştie asta, şi nici nu ţi-a mulţumit.După toate acele nopţi şi dureri, nu e greu.Să simţi pastila undeva prin piept şi să înghiţi în van deşi nodul ăla nu va dispărea cu o gură de apă.

Nu e greu să-ţi continui viaţa după minciuni spuse printre adevăruri.Să pari puternică, să zîmbeşti, să laşi impresie că totul trebuie să fie mai simplu decît e, nu e greu.Să încerci să laşi puţinul ală bun să mai zacă în tine, să înduri ploi şi zile fără soare, nu e greu.

Nu e greu să fii dominată de un sentiment prea nebun şi bun.Să-ţi numeri gîndurile şi să zîmbeşti că sunt atîtea la număr, dar continui pentru că nu e greu.

Nu e greu să-ţi pierzi de fiecare dată respiraţia că totul a rămas în  urmă, că nu mai este, s-a dus,s-a pierdut.Nu e greu.

Nu e greu.E insuportabil.