Diferiţi.Cred că e cel mai banal cuvînt pentru mine astăzi.
Am stat singură azi, pe o bancă şi am scris, pe nişte foiţi găsite prin geantă.Şi mi-a plăcut atît de mult.Singură împreună cu gîndurile mele.Linişte, pe undeva se auzea o nuntă, muzică aparent tristă.
Am închis ochii, şi mi s-a pus un nod în gît.Ce ştiu eu? Mă simt jalnică, şi nu mie teamă să recunosc asta.Iarăşi totul se învîrte odată cu mine, din nou totul se distruge şi cade, şi e linişte.Am atîta viaţă în mine, şi oare de ce nu o simt?
A fost iarăşi el, apăruse în faţa mea, şi am vrut să tremur dar mi-am acoperit ochii, trăgînd aer în piept.A făcut treatru, ar fi trebuit să se facă actor.E bun.Ar fi luat un Oscar.
Ştii, simt aşa o furie, pentru că am rămas dezorientată complet.Ai fost bun.Prea bun.M-ai gustat din prea multe aspecte şi te-am făcut mereu să mă sinucizi; m-ai dezlănţuit şi acum trebuie să trăiesc cu amintirele astea “mereu”.
***(foiţe)
Ştii ce m-a făcut cu adevărat să mă simt bine aseară?
A fost momentul cînd mă întorceam singură acasă şi pe stradă în întîmpinarea mea apăruse un cîine, care m-a privit frumos, i-am zîmbit, s-a jucat cu mine apoi a plecat în drumul său.Am rîs cu poftă, cîinele m-a consolat, de parcă simţise că respir greu şi oricînd am să dau drumul lacrimilor.A simţit.
Se încăpăţinează la dracu!Viaţa.
Aş fi vrut să nu fi fost acolo.Deşi ştiam că vei fi, aflasem pe loc.Te-am căutat cu privirea şi te-am găsit.
Şi dacă m-aş fi apropiat eu prima să mă salut, erai să mă ignori sau mai bine erai să îmi araţi că puţin îţi mai pasă.Şi nici nu ţi-a păsat.
Eşti actor bun , şi cu părere de rău, singură ţi-am ales piesa şi scena.
Mi-a spus un cunoscut, că dacă ţie teamă să pari ridicol, înseamnă că nu iubeşti cu adevărat.Ei bine, mie îmi este teamă.
Ignoranţa şi tupeul tău nu are limite.Dar pun pariu că încă te mai fac să respiri greu.Ceea ce ai avut cu mine, nu ai avut cu nimeni.Am fost nebună şi sălbatică, şi ţie îţi plăcea asta.Ţi-am dat multe de amintit.
Şi posibil nimic nu e veşnic.Nu mai nu acum.
îmi promit, că e ultima noapte în care mă duc la culcare lăcrimînd.
