e vorba de mine, e vorba de unele lucruri care nu se vor schimba niciodată, deşi sper să nu am dreptate.memoria e un proces cognitiv mult mai complicat decît pare la prima vedere.
la cîte scriu şi gîndesc, mie greu să-mi analizez cu adevărat situaţia, care singură mi-o creez.dar văd cu adevărat cît de mult am evoluat, cît de mult m-am schimbat.nu îmi mai “pap” unghiile, acum sunt toate la locul lor, vopsite şi îngrijite, crescute de o mărime pe care nu credeam să o am.
acum nu prea obişnuiesc să ies fără să pun un pic de machiaj pe mine(la dracu!pentru ce am urmat cursurile).mă privesc mai mult în oglindă.
mai am de lucrat asupra voinţei, dar în cap îmi tot răsună cuvintele lu N. “fă-o pentru tine, nu pentru el”.el a plecat, eu am rămas doar să mă înving singură pe mine.aşa fără resentimente, aş fi vrut să am amintiri în format 5D, în care să simt, să miros, să aud, să văd din nou şi din nou aceleaşi momente, sentimente şi …
eu doar îmi doresc să o privesc în oglindă şi să o văd fericită.
***
tot îndrug mereu că îmi place să fiu sinceră, dar niciodată nu recunosc că mai bine să fiu minţită, decît să gust din “amar”.
Cand ai facut ultima data ceva cu adevarat pentru tine in fata oglinzii , sa iti aplici culoarea favorita pe buze doar ca sa te joci, sa fii tu senzuala? Nu conteaza evenimentul poate si sa stai in casa fara sa fii vazuta, tu cu tine, conteaza mult. Pentru ca atunci realizezi cat de bine te poti simti si de una singura.